duminică, 25 martie 2012

N-am murit, încă trăiesc....

sursa foto aici


Dacă se întreba cineva unde am dispărut, să ştiţi că n-am părăsit blogul numai că m-am simţit nu tocmai bine în ultima vreme. În primă fază am experimentat unele dureri în capul pieptului în urma consumului anumitor alimente sau mâncăruri şi suspectez o esafogită de reflux. Bineînţeles că n-am ajuns la doctor, doar am evitat să mănânc alimentele care mă deranjează. Apoi, într-o dimineaţă m-am trezit răcită cobză, deşi cu o seară în urmă nu aveam nimic. N-am zăcut foarte mult, deoarece am găsit un prieten de nădejde în asemenea situaţii, şi anume Oscillococcinum. Marea problemă au fost însă durerile de cap care nu cedau nicicum, dar până la urma m-a salvat o combinaţie miştoacă: zeamă de lămâie şi cafea neîndulcită. Pe lângă remediul medicamentos minune am bătut recordul la consum de kiwi şi lămâi (în varianta ceai). De asemenea, aspirina săracului, aşa cum o numesc unii pe un site (nu mai ştiu care). Mă rog, eu ştiam că înseamnă altceva, dar aici am găsit că ar fi vorba de zeama unei lămâi cu 2-3 linguriţe cu miere. Am îngurgitat din belşug şi acest amestec nu tocmai îmbucurător pentru papilele gustative. Mă mir acuma cum de nu m-au apucat iar durerile din cauza atâtor citrice, poate totuşi n-am nici o esofagită. Cred că singura soluţie e să merg la medic, dar endoscopia nu-mi este deloc prietenă, ba chiar dimpotrivă, o duşmănesc de moarte. :)))
Vremea a început să se încălzească şi pe aici, în ţara ploilor, însă termonetrul nu atinge temperaturile din Bucureşti, locul meu de baştină. N-am reuşit să mă bucur de soare decât de la fereastră şi partea proastă e că trebuie să mai amân puţin plimbările prin parc la care tânjesc deoarece soţul meu n-a vrut nici în ruptul capului să mă asculte şi să ia nişte echinaceea pe când eu trăgeam de nas prin casă şi acuma bineînţeles c-a răcit şi el. Aşadar mâine este necesar să refac stocul de lămâi, kiwi, miere, pastile şi altele asemenea.
Plănuisem doar să vă spun faptul că nu v-am uitat, ci doar am fost bolnăvioară şi uite cât am scris. :)))
Încep să mă pun pe picioare, iar mâine sper să reuşesc să onorez tag-ul primit de la Sakura în urmă cu aproximativ un secol (încă o dată mii şi mii de scuze).
V-am pupat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc pentru comentarii, pupici.